Robert Peters

Dear Mom

I tell Mom
of my exhausting love for Mitchum.

She says I'm crazy,
that I should stop playing with myself
and get on with my writing.
"He don't exist," she sneers.
"You've made him up, and I won't read
more of your dreadful poems."

"If that's how you feel," I say, overcome.

"Stop shoving me!" she exclaims.

We are at the Lucky supermarket
where I've bought eight packages
of raspberry jello, for agar, to grow
cultures from Mitchum's smegma.

Mom readjusts her old frilled cap,
throws the jello at the checkout girl
and dashes home.

I'll get even: I'll type new poems,
wrap her false teeth in them,
and screw Mitchum in her bed.

.

Iulian Trandafir

Robert Peters

Dragă Mamă

Îi mărturisesc lui Maică-mea
dragostea mea istovitoare pentru Mitchum.

Îmi zice că sunt nebun,
că ar trebui să nu mai stau cu ea-n mână
şi să-mi văd în continuare de scris.
,,Nu există,” îmi spune cu dispreţ.
,,L-ai inventat, iar eu n-o să mai citesc
niciunul din poemele tale îngrozitoare.”

,,Dacă-aşa crezi”, îi zic, triumfător.

,,Nu mă mai împinge!”, îmi strigă.

Suntem la supermarketul Lucky
de unde-am cumpărat opt borcane
de jeleu de zmeură, pentru geloză, să cresc
culturi din smegma lui Mitchum.

Maică-mea îşi aranjează vechea ei pălărie cu volănaşe,
aruncă spre casieră jeleul
şi se repede-acasă.

Dar o să mă răzbun: o să scriu alte poeme
şi-n ele-i voi înveli dinţii falşi
şi-n patul ei i-o voi trage lui Mitchum.